Parenting cu blandete: cand copilul tau are emotii mari
Intelegerea nevoilor emotionale din spatele comportamentelor dificile ale copiilor. O abordare bazata pe atasament si empatie.
Comportamentul este un limbaj
Cand un copil face o criza de furie, refuza sa coopereze sau plange necontrolat, primul nostru impuls ca parinti este adesea sa oprim comportamentul. Dar ce s-ar intampla daca am privi aceste momente diferit - nu ca pe o problema de disciplina, ci ca pe un mesaj?
Neurobiologia ne arata ca creierul copilului este inca in dezvoltare. Cortexul prefrontal - zona responsabila cu reglarea emotionala, planificarea si controlul impulsurilor - nu se maturizeaza complet pana la varsta de aproximativ 25 de ani.
Co-reglarea: ce poti face tu
Pana cand copilul dezvolta capacitatea de auto-reglare, el depinde de co-reglare - adica de capacitatea adultului de a ramane calm si prezent. Cand tu ramai ancorat emotional, ii oferi copilului un model de reglare si, in acelasi timp, un sentiment de siguranta.
Practic, aceasta inseamna: coboara la nivelul ochilor copilului, vorbeste cu o voce calma si blanda, valideaza emotia si ofera prezenta fizica. Abia dupa ce valul emotional trece poti discuta despre comportament.
Limitele puse cu empatie
Parentingul bland nu inseamna parentingul permisiv. Copiii au nevoie de limite clare si consistente. Diferenta sta in modul in care setam aceste limite: Nu te las sa lovesti, dar inteleg ca esti frustrat. Hai sa gasim impreuna un mod acceptabil de a-ti exprima furia.
Grija fata de tine ca parinte
Nu poti turna dintr-un pahar gol. Ca sa fii prezent emotional pentru copilul tau, ai nevoie sa ai grija si de propriul tau echilibru. Aceasta poate insemna momente de solitudine, sprijin din partea partenerului sau a familiei, sau chiar cateva sedinte de terapie.